În acest articol vei afla:
Sună bine? Te invităm să citești în continuare.
Am primit acest feedback pentru una dintre cărțile Copii Remarcabili acum aproape 2 ani. Între timp, mii de cărți care încurajează dezvoltarea mentalității de creștere și-au găsit locul pe noptierele sau în bibliotecile copiilor din toată țara. Unele dintre ele par că nu se despart de mâinile copiilor nici măcar în pauzele de la școală. ❤️
Ne-am propus să-i ajutăm pe copiii din România să învețe un mod diferit de a gândi atunci când vine vorba despre provocări, greșeli, perseverență, obiective și succes. Un mod care să le fie de ajutor toată viața. Le suntem foarte recunoscători părinților care au înțeles importanța dezvoltării mentalității de creștere și care au ales să-i încurajeze pe copiii lor să-și dezvolte o abilitate care le este de ajutor indiferent de ce aleg copiii să facă mai departe.
Îți suntem recunoscători și ȚIE pentru că citești acum acest material, pentru că asta arată că ÎȚI PASĂ de dezvoltarea copilului tău și că te dezvolți, în primul rând tu, pentru ca mai apoi să poți să-ți încurajezi copilul să se dezvolte și el.
Așa că haide să începem.
În primul rând, ne dorim să clarificăm la ce anume ne referim atunci când spunem mentalitatea de creștere.
Cele 2 Mentalități
Potrivit cercetărilor făcute de către Carol Dweck de la Universitatea Stanford, din Statele Unite, atât copiii, cât și adulții, acționează folosind două tipuri de mentalități: mentalitatea fixă și mentalitatea de creștere. Carol Dweck este un psiholog inovator ale cărei lucrări despre mentalitate au transformat înțelegerea noastră despre potențialul uman. Lucrările ei au avut un impact profund asupra educației și psihologiei, iar ea continuă să fie unul dintre cei mai mari lideri în studiul motivației și succesului personal.
Haide să vedem, pe scurt, cum arată cele 2 mentalități.
Mentalitatea rigidă (sau fixă)
Mentalitatea rigidă (sau fixă) este Mentalitatea în care o persoană consideră că inteligența, abilitățile și competențele ei sunt fixe sau înnăscute. Altfel spus, crede că acestea nu se pot schimba sau îmbunătăți niciodată.
Prin urmare, dacă ne referim la copii, ei vor alege să facă doar lucruri pe care le consideră adecvate nivelului lor, pentru a nu risca să eșueze sau pentru a nu fi percepuți de ceilalți într-un mod negativ.
Din păcate, acest tip de mentalitate vine la pachet cu convingeri precum:
Nu sunt suficient de bun…
Nu voi putea niciodată să fac asta…
Nu am niciun talent….
Ceilalți sunt mai deștepți decât mine…
Și așa mai departe.
Desigur, toate aceste lucruri nu sunt adevărate pentru că întotdeauna ne putem îmbunătăți abilitățile. Haide să vedem cum arată mentalitatea de creștere.
Mentalitatea de Creștere (sau flexibilă)
Mentalitatea de Creștere (sau flexibilă) este Mentalitatea în care persoana consideră că inteligența, abilitățile și competențele sale se pot dezvolta constant. Copiii care acționează cu această mentalitate înțeleg că abilitățile lor ar putea crește dacă finalizează sarcini dificile și depun efort ca să devină din ce în ce mai buni. Copiii care au mentalitate flexibilă sunt cei mai predispuși să persevereze și să învețe din greșeli.
Cum funcționează în practică cele două mentalități?
De exemplu, atunci când întâmpină dificultăți la teme, un copil cu mentalitatea fixă va spune “Nu mai vreau să fac asta, fă tu!” și va renunța.
În aceeași situație, un copil cu mentalitate de creștere nu se va da bătut. El știe că progresul durează și va încerca până când va reuși sau va căuta suport ca să înțeleagă mai bine ce are de făcut.
Atunci când greșește, un copil cu mentalitate fixă va evita să mai facă acel lucru, ca să nu dea impresia că nu se pricepe. În schimb, unui copil cu mentalitate de creștere nu îi va fi frică să facă greșeli. El învață din greșeli și nu îi este frică să încerce lucruri noi.
Un copil cu mentalitate fixă va încerca ceva nou (de exemplu, un sport nou) și, dacă nu îi iese perfect din prima, va crede despre el că nu este suficient de bun. Un copil cu mentalitate de creștere știe că va deveni din ce în ce mai bun dacă exersează.
Acum că înțelegi mai bine cele 2 mentalități, este timpul să vedem care sunt cele 4 greșeli pe care să le eviți atunci când îți dorești să îți încurajezi copilul să-și dezvolte mentalitatea de creștere.
Cu toții ne dorim să le oferim copiilor un mediu cât mai sigur și confortabil. Însă tocmai din dorința de a-i proteja, îi putem feri de acele oportunități care îi ajută să crească cu adevărat sau care îi învață cum pot să se descurce singuri.
Desigur, asta NU înseamnă că ar fi bine să ne expunem copiii unor riscuri excesive sau să-i punem în pericol. Nicidecum. Însă pentru dezvoltarea unei mentalități de creștere este nevoie de un mediu în care, așa cum spune Dr. John Demartini, expert în comportamentul uman, suportul și provocarea fac echipă.
Asta pentru că provocările stimulează dezvoltarea la fel de mult ca sprijinul.
Adevărul este că, atunci când ne dorim să ne dezvoltăm, avem nevoie de ambele. Dacă ceea ce facem este prea ușor, probabil că nu ne vom îmbunătăți abilitățile. Pe de altă parte, dacă ceea ce vrem să facem este foarte complicat, vom renunța. Gândește-te la un copil care joacă un joc video și tocmai a terminat un nivel. Dacă următorul nivel e la fel de ușor ca primul, ce va spune despre acel joc?
„Mă plictisesc. Vreau altceva.”
Dar dacă următorul nivel va fi extrem de greu? Ce va spune atunci?
„Nu-mi place jocul. Este prea greu. Vreau altceva.”
Sau atunci când mergem la sală. Dacă ridicăm doar greutăți de un kilogram, nu ne vom crește forța. Dacă încercăm să ridicăm 50 de kilograme fără antrenament, probabil că ne vom accidenta.
Înțelegem pe deplin poziția supra-protectoare a multor părinți. La urma urmei, ne dorim să le oferim copiilor TOT sprijinul de care credem că au nevoie. Însă asta poate să-l facă pe copil să se frustreze atunci când face lucruri dificile, să aștepte mereu să faci tu în locul lui, îi creează așteptări nerealiste față de viață și față de modul în care ceilalți vor interacționa cu el.
să îl încurajezi să găsească provocări care îl inspiră și îl ajută să crească mental, emoțional, vocațional, fizic, social sau din orice alt punct de vedere important pentru el.
(Din dorința de a le oferi copiilor provocări interesante, am pus în fiecare carte Copii Remarcabili exerciții și activități care îi provoacă să gândească diferit și să afle lucruri noi și interesante care contribuie la dezvoltarea mentalității de creștere)
să nu te grăbești să-l salvezi atunci când face lucruri dificile, ci să-l ajuți să își cultive încrederea în propriile puteri
Dacă am avea o baghetă magică prin care am putea să transmitem un mesaj tuturor copiilor din lume, acesta ar fi: Greșelile sunt o oportunitate de învățare.
Una dintre cele mai mari frici care ne afectează pe termen lung, ca adulți, este frica de greșeli. Ca adulți, frica de greșeli ne paralizează de multe ori atunci când vrem să încercăm lucruri noi, atunci când vrem să devenim mai buni la ceva, când vrem să ne urmăm pasiunile sau să ne schimbăm cariera, când vrem să cerem o promovare sau să facem orice schimbare benefică în viața noastră. Cât suntem mici, învățăm că greșelile sunt ceva ce trebuie evitat cu orice preț. La școală, dacă greșim, din păcate, de cele mai multe ori asta înseamnă că suntem mustrați de față cu colegii sau primim o notă mică. Indirect, asta ne învață că este mai bine să facem acele lucruri pe care le știm deja ca să nu riscăm să eșuăm. Nu este de mirare că majoritatea copiilor își pierd pe parcurs dorința de a încerca lucruri noi sau de a persevera atunci când lucrurile devin dificile. Învață mult mai ușor metode prin care să-și ascundă greșelile sau moduri prin care să nu fie prinși, în loc să învețe cum să-și repare greșelile sau cum să greșească într-un mod care îi ajută să progreseze.
Însă dacă ne uităm la oameni remarcabili putem vedea ușor că ei fac opusul: îmbrățișează greșelile ca să poată deveni mai buni. Ei știu că acesta este modul natural prin care se pot perfecționa, este modul cel mai bun prin care pot crea lucruri noi și este cel mai rapid drum către succes, chiar dacă vine la pachet cu câteva hopuri.
Te poți uita la orice sportiv profesionist, artist îndrăgit de milioane de oameni sau antreprenor care conduce companii uriașe. Fiecare dintre ei știe că greșelile sunt doar pași pe care trebuie să-i facă pentru a ajunge acolo unde își dorește. Credem că același lucru este valabil pentru orice profesie sau orice arie din viața noastră.
Bineînțeles, asta nu înseamnă că trebuie să o căutăm cu lumânarea sau să îi învățăm pe copii că este în regulă să se comporte într-un anumit fel și să greșească intenționat. Greșelile ne arată ce avem de învățat ca să fim mai buni. Fără să ne dăm voie să facem greșeli, am continua să facem doar acele lucruri pe care le știm bine și nu am putea crește.
Un copil care își învinge frica de greșeli:
Atunci când copiii sunt învățați să accepte și să înțeleagă greșelile și eșecurile ca parte a procesului de învățare, aceștia își dezvoltă o atitudine pozitivă față de propria lor creștere și dezvoltare. Ei învață să nu se simtă descurajați sau speriați de greșelile sau eșecurile lor și prind curaj să își asume riscuri pentru a-și atinge obiectivele. Copiii care își dezvoltă această atitudine pozitivă au o mentalitate de creștere, care îi ajută să se dezvolte și să se îmbunătățească constant.
De prea multe ori, copiii au văzut următorul scenariu:
Și de prea puține ori au avut șansa să vadă procesul prin care trecem nou, adulții, ca să reparăm o greșeală și ce anume învățăm din ea.
Așa că îți propunem să îi arăți copilului tău exact cum gândești atunci când faci o greșeală.
Arată-i că nici tu nu ești un adult perfect. Desigur, asta implică puțină vulnerabilitate, însă beneficiile pot fi enorme atunci când un copil învață că, chiar și adulții sunt capabili să facă greșeli și să le repare sau să le corecteze.
Încurajează-l să vadă greșelile ca pe o oportunitate de învățare și să își formeze un obicei din a le corecta.
Compararea copiilor cu alții poate fi dăunătoare din mai multe motive. În primul rând, poate crea o competiție nesănătoasă între frați sau colegi care poate deteriora relațiile și poate provoca gelozie și resentimente. În al doilea rând, poate crea așteptări nerealiste și presiune. Copiii cred că trebuie să se ridice la anumite standarde ca să fie pe placul adulților (părinților, profesorilor, bunicilor), ceea ce poate provoca stres și anxietate. În al treilea rând, comparațiile pot încuraja o mentalitate fixă, în care copiii cred că abilitățile lor nu pot fi îmbunătățite.
Imaginează-ți că un copil aude frecvent:
De ce nu ești la fel de bun ca…?
De ce nu poți să faci și tu… ca… ?
Uită-te la … De ce el sau ea poate să … și tu nu poți!?
Deși, cel mai probabil, facem astfel de remarci cu bune intenții, să motivăm copiii, ei se concetrează pe anumite cuvinte din exprimările noastre:
NU EȘTI
NU POȚI
În loc să înțeleagă intenția noastră de a-i motiva să fie mai buni, ei înțeleg, de cele mai multe ori, opusul. Mai exact, că NU SUNT suficient de buni și că NU POT deveni mai buni. Ori asta este chiar definiția unei mentalități fixe. Copiii ajung să creadă că abilitățile lor NU se pot îmbunătăți și că motivul pentru care nu s-au ridicat la anumite așteptări este pentru că… AȘA SUNT.
Din acest motiv, recomandarea noastră este să evităm comparațiile cu ceilalți. În plus, cum spuneam mai devreme, orice comparație aduce cu sine resentimente față de persoana cu care ești comparat și, în loc de o doză de motivație, creăm cel puțin 2-3 probleme noi cu care avem de a face.
Concentrează-te pe proces. Cel mai probabil, copilul nu a reușit să facă ceva pentru că mai are încă de lucru la procesul prin care face acel ceva.
Credem că este mult mai benefic să ne concentrăm atenția pe acțiunile pe care le face un copil și să-i arătăm cum le poate îmbunătăți în loc să transmitem mesaje care pot face referire la un mod de a fi.
Astfel copiii înțeleg că pot să devină mai buni dacă îmbunătățesc procesul sau dacă aplică altă strategie, în loc să înțeleagă că ceva nu este în regulă cu ei. Învață principii care le dezvoltă mentalitatea de creștere, cum ar fi importanța efortului și a perseverenței, în loc să se concentreze pe nu pot sau nu știu.
În plus, fiecare copil este diferit. Fiecare copil are un set de valori și abilități diferite față de ceilalți. Cu siguranță merită să ne concentrăm pe acele abilități și valori în loc să depunem eforturi de zeci de ori mai mari ca să ajungă să fie buni la toate.
Că tot veni vorba despre proces…
În zilele noastre pare că unii copii au un loc de muncă cu normă întreagă. Foarte mulți copii își petrec 4-5-6 ore pe zi la școală, apoi 3-4 ore acasă făcând teme. Asta dacă nu luăm în considerare activități extrașcolare sau ore suplimentare de pregătire.
În timp ce înțelegem că performanțele școlare pot fi importante, concentrarea excesivă pe rezultate copiilor poate produce efecte nedorite pe termen lung. Un studiu realizat în 2019 de către Universitatea din Connecticut, intitulat „Perfecționismul, obiectivele de performanță și frica de eșec în rândul elevilor talentați și a celor din învățământul general”, a descoperit că atunci când copiii se concentrează prea mult pe performanță și rezultat, pot dezvolta o motivație scăzută și încredere redusă în sine.
Pe lângă stresul și presiunea de a fi de fiecare dată în top, concentrarea excesivă pe rezultate mai aduce cu sine un efect nedorit. Mai exact, copiii învață, indirect, că doar rezultatele contează, ceea ce, de multe ori poate să-i învețe că este important să vâneze note sau că merită să se epuizeze pentru a atinge perfecțiunea la ceva ce nici măcar nu este important pentru ei. Însă, în special pentru copii, este foarte important să înțeleagă parcursul prin care ajung la succes și performanță, nu doar atingerea succesului în sine.
Ajută-l să înțeleagă procesul prin care ajunge la succes. Asta presupune, de multe ori, să-și dea voie să facă alegeri greșite, să aibă parte de eșec și să învețe modalități mai bune de a face lucruri.
Un alt lucru extrem de util pe care poți să-l faci este să lauzi procesul în locul rezultatului. De multe ori ne vine natural să felicităm un copil pentru că a facut ceva important. Fie că este vorba despre o notă bună, un concurs câștigat, o medalie sau o diplomă obținută sau pentru că se comportă așa cum vrem noi. Dar, fără să ne dăm seama, îi transmitem copilului o idee eronată: contează rezultatul și sunt mulțumit doar atunci când atingi un rezultat.
În schimb, ceea ce-ți recomandăm să faci este să pui accentul pe procesul prin care copilul a obținut un rezultat. Asta îi arată că munca pe care a depus-o merită sărbătorită, nu neapărat doar victoria.
Haide să vedem un exemplu.
Feedback pozitiv care încurajează dezvoltarea unei mentalități de creștere:
Feedback bine intenționat, dar care incurajează o mentalitate fixă:
Ai ajuns la final!
Știm că a fost un articol destul de lung, dar sperăm că ai găsit 2-3 idei pe care să le aplici chiar de astăzi ca să-ți încurajezi copilul să-și dezvolte Mentalitatea de Creștere.
Dacă îți dorești ca al tău copil să descopere singur, într-un mod distractiv, principiile unei Mentalități de Creștere, îți recomandăm cu drag 2 cărți din Colecția Copii Remarcabili:
Cartea Secretă a Învingătorilor (pentru copii cu vârsta între 7 și 10 ani)
Fiecare carte vine la pachet cu bonusuri
Cartea Secretă a Adolescenților Remarcabili (pentru adolescenți cu vârsta între 11 și 15 ani)
Fiecare carte vine la pachet cu bonusuri
Pachet pentru frați cu vârste diferite
(7-11 ani și 11-15 ani)
Cartea Secretă a Adolescenților Remarcabili + Cartea Secretă a Învingătorilor
Preț 147 lei + Transport gratuit
Pachetul conține Cartea Secretă a Învingătorilor și Cartea Secretă a Adolescenților Remarcabili.
Primești cărțile împachetate separat împreună cu bonusuri pentru fiecare volum comandat.
Fiecare carte vine la pachet cu bonusuri
Economisești 27 lei
Dacă îți dorești ca al tău copil să:
