Există multe opinii pe acest subiect. Poate că până acum ai auzit multe dintre ele:
– copilul va avea succes dacă merge la o școală bună
– copilul va avea succes dacă va avea note bune
– copilul va avea succes dacă își va alege o profesie anume
– copilul va avea succes dacă învață bine
– copilul va avea succes în funcție de câte activități extra-școlare face
– copilul va avea succes în funcție de câte oportunități va avea parte
– copilul va avea succes dacă va merge la o anumită facultate
– copilul va avea succes dacă studiază în străinătate
De cele mai multe ori, însă, e nevoie să ne uităm mai îndeaproape la factorii care influențează cu adevărat succesul copiiilor. Motivul este simplu. Viața reală ne arată că ambele fețe ale monedei sunt adevărate.
Copiii care merg la o anumită școală nu ajung întotdeauna să aibă o carieră împlinitoare. Valabil și invers. Foarte mulți adulți care au acum succes nu au mers la o școală faimoasă. Pentru foarte mulți oameni de succes, notele din școală nu au avut nimic de-a face cu reușitele viitoare. Sau, pe de altă parte, unele statistici pot găsi corelații între performanța de la școală și viitoare provocări.
Există oameni de succes în toate domeniile. Indiferent de câte oportunități apar, sunt unii oameni care se bucură de ele, pe când alții nu le văd.
Suntem de părere că fiecare copil poate fi remarcabil dacă fundația pe care vin oportunitățile și educația este una solidă.
Fundația despre care vorbesc este mentalitatea. Mai exact, mentalitatea de creștere.
Ce are de-a face mentalitatea cu succesul copiilor?
Carol S.Dweck, de la universitatea Stanford din Statele Unite, a studiat mentalitatea mai mult de un deceniu și a ajuns la câteva concluzii interesante.
Mentalitatea este, pe scurt, ceea ce credem despre noi și despre lucrurile din jur.
Mentalitatea ne influențează nevoile, modul în care ne simțim, modul în care luăm decizii și, în final, acțiunile și rezultatele noastre.
Mentalitatea conține toate convingerile și presupunerile pe care le avem. Este modul nostru unic de a vedea lucrurile din jurul nostru și ne influențează modul prin care reacționăm la tot ce ni se întâmplă. Același lucru este valabil pentru copii.
Mentalitatea este aceea care îi face pe unii copii să reacționeze diferit la provocări. Este ceea ce îi face pe unii copii să se străduiască mai mult atunci când alții renunță. Mentalitatea este cea care face diferența dintre o lecție învățată și o greșeală repetată. Mentalitatea are de-a face cu dragostea sau repulsia față de învățare. Mentalitatea, în cele din urmă, are legătură cu motivația copiilor de a face lucruri.
Mentalitatea noastră joacă un rol important în modul în care facem față provocărilor din viața de zi cu zi, de la cele mai mici detalii și până la problemele importante, cum ar fi căutarea unui nou loc de muncă sau gestionarea unor situații critice.
Orice lucru alegem sau nu să facem este influențat de mentalitatea noastră. Poate că ai observat că, în ziua de astăzi, din ce în ce mai mulți copii renunță foarte ușor când dau peste provocări. Dacă traseul devine greu, se plictisesc, se enervează, abandonează sau adoptă o falsă atitudine de nepăsare.
Indiferent de școala la care merg, mentalitatea este cea care dictează dacă vor învăța pe bune ceea ce le place sau doar vor vâna note. Indiferent ce profesie își aleg, mentalitatea va decide dacă vor fi performeri sau doar mediocri. Indiferent ce activități fac de-a lungul zilei, mentalitatea dictează dacă își dau interesul sau doar așteaptă să termine.
În cartea sa, Mindset, Carol Dweck scrie despre două tipuri de mentalități: mentalitatea rigidă, fixă, și mentalitatea flexibilă. Ea le definește astfel:
Mentalitatea rigidă, fixă
Mentalitatea în care persoana consideră că inteligența, abilitățile și competențele sunt fixe. Se nasc cu un anumit nivel de inteligență ce rămâne la fel pe tot parcursul vieții și nu se mai poate schimba.
Convingerea lor de bază este: Fiecare dintre noi are un anumit grad de inteligență, înnăscut.
Din această convingere, atunci când încep să facă greșeli sau cred că arată prost când fac ceva, ei consideră că vor fi percepuți ca și cum nu sunt foarte inteligenți.
Ca să își mențină percepția despre ei că sunt în continuare deștepți, speciali sau talentați, în general, acești copiii vor evita să facă orice ar putea fi o provocare sau orice lucru la care ar putea părea necalificați.
Pe scurt, își vor pierde interesul și vor înceta să mai încerce lucruri noi. Pentru ei, concluzia este simplă. Dacă arată că nu le pasă și nu încearcă cu adevărat, cei din jur nu le vor putea judeca toate abilitățile și, prin urmare, nu îi pot percepe ca nepricepuți sau incapabili.
Copiii care au acest tipar consideră că inteligența lor de bază este testată și simt constant frica de a fi judecat. De aceea, ei vor simți mereu nevoia de a părea inteligenți.
Copiii cu o mentalitate rigidă sunt, în general, cei mai predispuși să renunțe.
Mentalitatea de creștere
Mentalitatea în care persoana consideră că își poate dezvolta inteligența, abilitățile și competențele. Copiii cu această mentalitate înțeleg că abilitățile lor ar putea crește dacă finalizează sarcini dificile.
Ei nu cred că talentul și inteligența sunt înnăscute, ci consideră că trebuie să muncești pentru ele. Atunci când ai strategia corectă și depui suficient efort, pot deveni mai buni la orice își propun.
Știu că evoluează constant, deci sunt mai puțin îngrijorați de faptul că ceilalți îi numesc incapabili într-o anumită situație. Copiii care au mentalitate flexibilă sunt cei mai predispuși să persevereze.
Un lucru important de reținut este faptul că fiecare dintre noi dăm dovadă de ambele mentalități în contexte diferite. Și e normal să fie așa. Însă, e de preferat să dăm dovadă de o mentalitate de creștere în domeniile care ne interesează și care sunt benefice pentru noi și pentru succesul nostru.
Cel mai probabil, copiii nu învață să aibă un anumit tip de mentalitate în mod tradițional. Ce vreau să spun este că nu le dă nimeni definiția mentalităților și ei aleg pe care vor să o urmeze. Copiii își dezvoltă o mentalitate sau alta în urma experiențelor pe care le au într-un anumit context.
Vrei să ai alături încă un aliat de nădejde în dezvoltarea unei mentalități de creștere? Îți recomand cartea noastră:
Cartea secretă a Învingătorilor. 10 idei extraordinare pentru Copii Remarcabili. (pentru copii cu vârsta între 7 și 11 ani)
Vezi mai multe detalii despre carte aici:
Cum pot să încurajez mentalitatea de creștere?
În continuare aș vrea să-ți dau 3 metode concrete prin care poți încuraja mentalitatea de creștere.
1. Încurajează-ți copilul să vadă greșeala ca pe o oportunitate de învățare
Greșelile sunt modul natural prin care învățăm lucruri noi și prin care facem progrese. E modul prin care experimentăm și tragem concluzii despre ce funcționează și ce nu.
Cât suntem mici, suntem învățați să ne ferim de greșeli. În timpul școlii, dacă greșești, de cele mai multe ori, iei notă mică. Dacă ai greșit când ți-ai făcut temele, ești mustrat sau, cel puțin, te întorci acasă cu caietul înroșit. Poate că și acasă, copil fiind, ai fost certat pentru lucruri mărunte. Chiar și când vine vorba despre banalul colorat, ieșitul din contur sau pisicile verzi “sunt o greșeală”.
Problema este că, deși poate intenția a fost bună, faptul că s-a pus presiune pe noi să nu facem greșeli ne-a creat o aversiune față de ele. Și asta ne paralizează de multe ori atunci când vrem să încercăm lucruri noi, atunci când vrem să fim mai buni la ceva, când vrem să ne spunem părerea, să cerem o promovare sau să-i spunem persoanei iubite ce simțim.
Însă greșelile ne arată ce avem de învățat ca să fim mai buni. Fără să ne dăm voie să facem greșeli, am continua să facem doar acele lucruri pe care le știm bine și nu am putea crește.
(și știm să le facem bine pentru că, la un moment dat, prima dată, am făcut greșit)
Amintește-ți de primele zile la un job nou, primele cuvinte într-o limbă străină sau primele luni, sau ani, alături de copilul tău. Cu siguranță ai făcut greșeli și este normal să o faci. Însă ai și crescut enorm datorită lor.
Ce poți face diferit ca să-i arăți copilului că greșelile sunt o oportunitate de învățare?
Copiii își dezvoltă o mentalitate sau alta prin experiențe. Din acest motiv, cea mai bună soluție pe care poți să o aplici este exemplul personal.
Când faci o greșeală, alege să îi vorbești copilului tău despre ceea ce ai învățat tu din acea experiență sau ce poți să faci diferit data viitoare. Sau, atunci când copilul greșește, deși știu că uneori este dificil să nu reacționăm, alege să te concentrezi pe soluții în loc de greșeala în sine. E important ca al tău copil să vadă ce anume a greșit, însă și mai important este să înțeleagă ce are de învățat din asta, în loc să înțeleagă că trebuie să-și ascundă greșelile.
2. Încurajează-ți copilul să accepte provocările în loc să se ferească de ele.
Ce legătură are mentalitatea cu îmbrățișarea sau respingerea provocărilor?
Convingerea de bază în mentalitatea fixă este: Fiecare dintre noi are un anumit grad de inteligență, înnăscut. Din această convingere, atunci când încep să facă greșeli sau cred că arată prost atunci când fac ceva, copiii cu mentalitate rigidă vor considera că sunt percepuți ca și cum nu sunt suficient de inteligenți.
Astfel, ca să își mențină percepția că sunt în continuare deștepți, speciali sau talentați, în general, acești copiii vor evita să facă orice ar putea fi o provocare sau orice lucru la care ar putea părea necalificați. Pe scurt, își vor pierde interesul și vor înceta să mai încerce lucruri noi.
Pentru ei, concluzia este simplă. Dacă arată că nu le pasă și nu încearcă cu adevărat, cei din jur nu le vor putea judeca toate abilitățile și, prin urmare, nu îi pot percepe ca fiind nepricepuți sau incapabili.
Evită provocarea vs. îmbrățișează provocarea
Când li se oferă posibilitatea de a alege dintre o sarcină dificilă și o sarcină ușoară, copiii cu o mentalitate fixă vor fi mai predispuși să aleagă sarcina ușoară. Pentru că ei cred că inteligența lor este fixă și imposibil de schimbat, vor căuta să aleagă sarcini ușoare pentru a putea dovedi că sunt capabili. Din păcate, acest lucru le reduce din vulnerabilitatea necesară pentru a învăța și a crește.
Credem că e important să le oferim copiilor o perspectivă diferită. Și anume, faptul că învățarea înseamnă să începem de la marginea capacităților noastre și să mergem dincolo de ele. Asta va însemna uneori eșecul, alteori căderea și alteori recunoașterea faptului că, pentru moment, nu avem niciun indiciu. Dar, prin perseverență, vom găsi soluțiile de care avem nevoie și vom reuși să mărim această limită. Astfel, copiii cu mentalitate de creștere vor accepta provocarea, văzând-o ca pe o oportunitate de a învăța și de a crește.
Ce poți să faci diferit ca să-ți încurajezi copilul să îmbrățișeze provocările?
De fiecare dată când îți surprinzi copilul că evită o provocare pentru că e de părere că nu e suficient de bun, amintește-i un lucru: nu e suficient de bun… ÎNCĂ!
Arată-i cum, de fiecare dată când are gânduri care nu îl ajută, are opțiunea de a schimba acele gânduri. De exemplu, atunci când copilul spune Nu sunt bun la asta!, întreabă-l: Ce lipsește ca să fii bun la asta? Ce poți face diferit?.
Sau, atunci când copilul spune Nu pot să fac mai bine de atât amintește-i că mereu poate să fie mai bun și că e nevoie doar să exerseze.
3. Încurajează copilul să găsească soluții în loc să se concentreze pe problemă.
Copiii sunt obișnuiți ca, de cele mai multe ori, noi să venim cu soluții de oameni mari pentru orice problemă. Însă, asta îi face să rămână dependenți de noi să le rezolvăm. Și atunci când nu suntem prin preajmă, copiii cred că nu au soluții ca să rezolve problema.
Iată ce poți să faci diferit: gândește cu voce tare.
Cum adică?
Problema este că de multe ori rezolvăm problemele pentru copiii noștri și atât. Ca să nu mai vorbim de problemele de zi cu zi. Însă copilul vede doar rezultatul: problema s-a rezolvat (sau, nici nu știe că a existat o problemă).
În schimb, te încurajez să rezolvi probleme cu voce tare. Atunci când ai o problemă de rezolvat, spune-i copilului ce gândești. Astfel va avea ocazia să vadă cum abordezi problemele, care sunt pașii prin care treci ca să le rezolvi și ce anume are de făcut ca să înceapă.
Haide să luăm un exemplu: copilul a spart un geam cu mingea.
Ok. În mod normal, copilul știe că a făcut asta, s-a dus în camera lui ca să nu riște să se taie în cioburi și apoi, în cateva zile geamul s-a reparat.
Ce îți recomand să faci în schimb?
Asigură-te că copilul știe și asistă la toți pașii necesari pentru repararea geamului spart.
Cum ar arăta o astfel de listă de pași?
Gata! Avem un geam nou.
Repetă acest proces cât poți de des atunci când rezolvi o problemă și vei vedea cum copilul începe să vină singur cu soluții. Desigur, nu e nevoie să ne așteptăm că va schimba singur un geam data viitoare. Însă va exersa alături de tine pașii necesari pentru rezolvarea problemelor. Asta îl va ajută să simtă că are control ori de câte ori va avea o problemă, îi scade anxietatea cauzată de eveniment și îi crește încrederea că știe să se descurce singur.
Ai ajuns la finalul acestui articol. Știu că a fost unul lung, însă sper că ai găsit informații valoroase și ai destule instrumente la îndemână ca să poți încuraja dezvoltarea unei mentalități de creștere pentru copilul tău.
Așa cum o mentalitate sau alta se dezvoltă în timp, și eu îți recomand să ai răbdare cu al tău copil. Sunt sigură că, pas cu pas, orice copil poate face lucruri remarcabile.
Dacă îți dorești să ai alături încă un aliat de nădejde în dezvoltarea unei mentalități de creștere, îți recomand cartea noastră:
Cartea secretă a Învingătorilor. 10 idei extraordinare pentru Copii Remarcabili. (pentru copii cu vârsta între 7 și 11 ani)
Am adus principiile unei mentalități de creștere în mâinile copiilor pentru a putea ajuta la creșterea unei noi generații. O generație care are o stimă de sine sănătoasă, motivație potrivită și o voință de neclintit în fața provocărilor pe care le vor întâlni pe parcurs.
Dacă îți dorești ca al tău copil să:
Vezi mai multe detalii și comandă cartea acum.
Pe curând,
Cozmin și Adina
Distribuie pe:
